ma gandeam ca poate nu a fost o idee prea buna sa ne vedem irl. am fost foarte curios si acum imi pare rau. asta pentru ca imi place de tine si nu stiu exact de ce. si asta contravine hotaririi mele de a-mi accepta singuratatea. prin urmare voi disparea din viata ta. stiu ca nu e o mare pierdere pentru tine. desi acum poate treci printr-o perioada dificila, tu cel putin ai resurse si prieteni cu ajutorul carora vei iesi din depresie. din pacate eu nu am nimic. din acest punct de vedere te invidiez. dar ce pot sa fac? eu nu am putere, nu am prieteni, nu am resurse interioare si mecanisme care sa ma ajute ca ies din depresia in care sunt probabil de mai bine de 20 de ani. practic depresia asta am devenit eu iar eu nu pot si nu stiu sa fiu altfel. cred ca am fost odata altfel, normal, dar nu stiu daca pot sa ma mai intorc la asta vreodata.
farewell, my …

This entry was posted in Uncategorized and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *