nu ma prea pricep la scris asa ca o sa spun ce cred eu despre diversitate in Romania asa cum pot.
pai, in primul rand cred ca exista diversitate in Romania. poate nu se vede, dar exista oameni diferiti de majoritatea. fie ca e vorba de etnie, orientare sexuala sau religie, exista diversitate. nu toti cei care sunt diferiti insa aleg sa traiasca in conformitate cu etnia, orientarea su religia lor. acestea sunt niste lucruri date, pe care nu le putem schimba (ok, poate religia, desi pentru unii asta e busola care ii calauzeste in viata si pe care nu ar da-o pe nimic altceva care pretinde ca arata nordul).
eu nu fac parte din nicio minoritate etnic si nu stiu cum e sa fii rrom sau maghiar in Romania. eu sunt homosexual. atunci cand mi-am acceptat orientarea sexuala, acum aproape 3 ani, am ales sa nu ascund acest lucru nimanui. cred, si nu cred ca sunt naiv, ca traiesc intr-o tara si in niste timpuri care fac acest lucru posibil. da, stiu ca cei ca mine sunt tratati inca diferit de restul societatii. stiu ca multi homosexuali se ascund, aleg solutii de compromis, uneori destul de complicate si chiar cu un impact dureros pentru oamnii din viata lor. totul vine din frica. frica de a pierde suportul familiei, frica de a pierde statutul social si economic. frica de singuratate.
as putea spune ca exista o diversitate vizibila si una invizibila. nu poti sa iti ascunzi culoare pielii dar poti sa ascunzi lucrurile pe care le crezi in mintea ta sau le faci la tine acasa.
eu vad diversitata ca pe o sansa de a lua oamenii asa cum sunt si de a primii de la ei tot ceea ce au mai bun de oferit. cred ca Romania are nevoie de oameni diferiti de majoritatea pentru ca Romania nu isi poate permite sa piarda din vedere orice resursa, idee, solutie de oriunde si de la oricine ar veni ea.
