povestea mea

La mine coming-out-ul a concis cu acceptarea orientarii sexuale.
In momentul in care am ales sa recunosc ca sunt gay, am hotarat ca pot si vreau sa fiu out.
Spun recunosc, pentru ca mi-a luat vreo 20 de ani sa ajung unde sunt acum. In adolescenta mi-a fost teama de asta. De fapt atunci nici macar nu am considerat asta o posibilitate chair daca avea erectii la filmele cu Bruce Lee (!) si aveam o admiratie ciudata pentru tipul din clasa a 8-a B care statea mereu in poarta la fotbal. Asta ca sa nu mai vorbesc despre obsesia mea pentru muschi. In clasa a 12-a un coleg mi-a spus ca sunt gay. Din fericire, atunci, fara martori. Teama asta si ignoranta sau mai bine spus o educatie sexual precara m-au impiedicat ca vad adevarul atunci.
Fast-forward la 24 de ani, cand m-am insurat si am inceput sa am relatii sexuale constante cu o femeie: nevasta. Ea de fapt a fost a 2-a femeie din viata mea, dupa o prostituata din Ferentari care cu greu a fost convinsa sa ma dezvirgineze. La vreo un an sau doi dupa, nu mai stiu exact, am inceput sa ma gandesc la homosexualitate. De fapt am descoperit Internetul si pornografia gay. Descarcam pe ascuns filme, poze, si ma masturbam uitandu-ma la ele. La un momentan am incercat chiar sa contactez pe cineva pentru o posibila experienta sexuala. Tentativa a sfarsit prin a fi un act ratat, in sensul in care, am lasat urme pe care sotia mea le-a descoperit. A urmat confruntarea, eu am incercat sa neg si la intrebarea directa, am raspuns ca nu stiu daca sunt gay. Si am continuat sa sustin asta pana in octombrie 2007.
Ce s-a intamplat in 2007? Pai, clandestin, am facut sex cu barbati. Au fost 3. Un dezastru, un pasiv si un activ. A fost tot ce mi-a trebuit ca sa realizez ce e cu mine. Cum am mai spus intr-un post, aveam 34 de ani, 8 luni si 25 de zile. Aproximativ.

PS am scris acest post in urma concursului (http://www.totalg.ro/gay2gay/concurs) de pe Feed The Gay Generation. Cred ca o sa-l traduc si in engleza. Poate…

This entry was posted in Uncategorized and tagged . Bookmark the permalink.

2 Responses to povestea mea

  1. DanielMihai says:

    mandru de tine.

  2. Pinocchi0 says:

    Mi-ai adus aminte inca o data de povestea mea proprie. Am scris despre asta aici:

    http://pinocchiomuc.blogspot.com/2009/01/8-12.html

    Sint, de fapt, fragmente din mailurile de atunci, fara modificari.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *