i am moving out

4 Responses to i am moving out

1. Anonymous says:

   November 9, 2008 at 20:52

   selfish? e putin spus.
   te va urmari pentru totdeauna. dar deh…trebuie sa-ti traiesti viata, corect? doar o viata ai, asa ca nu conteaza casualties.
   de fapt…poate mai bine ca ai plecat. poate va avea parte de un alt tata. cu adevarat.un model.
2. monsoux says:

   December 5, 2008 at 00:06

   oh, don’t I just love anonymous comments! I am way too familiar with this superior “I know it all, I’ll keep it low, but just let me be an inconsiderate asshole who is incapable of compassion and ready to trash you”. I think you are very brave. I am a late bloomer myself, not as late as you. I had it hard, but not as hard as you, probably. In retrospective I don’t regret a thing. I hope you won’t too, soon. Truth will prevail and you owe it to yourself, to your son, to your family and to whomever you decide.
3. Anonymous says:

   December 6, 2008 at 10:29

   Nu-mi place sa fiu anonymous. Dar sunt o fosta colega de servici care se presupune ca nu stie nimic despre noile “orientari” ale prietenului nostru si nu vreau sa se simta jenat de faptul ca stiu acest lucru. Care ii cunoaste si sotia si copilul.
   Nu stiu tot, nu am astfel de pretentii. Stiu doar ce inseamna sa pierzi un copil. Si mai stiu si ce inseamna sa cresti fara tata. Sau cu un tata care nu-si gaseste locul langa copilul sau.
   Doar mi-am spus parerea, daca nu esti in stare sa o accepti n-ai decat.

   Mda…ceea ce ai facut este foarte brave intr-adevar. Atat de brave incat postezi pe blog idei de sinucidere….deep…
   Daca ai curajul sa recunosti ceea ce esti, atunci asuma-ti tot si traieste-ti viata asa cum ai ales.

   Pana la urma…cineva foarte cunoscut spunea “adevarul ne va elibera”…asa ca…mult succes tuturor! Sa invatam sa traim fiecare cu adevarul nostru!
4. monsoux says:

   December 8, 2008 at 23:03

   regret că revin atât de târziu. Am fost plecat.

   Aș vrea să subliniez că orientarea sexuală nu este o chestiune de alegere a individului. Sexualitea, da. La fel și stilul de viață. Dacă societatea și preastimații ei membri, de obicei deloc anonimi, nu l-ar presa pe individ să se conformeze la normă, de exemplu prin căsătorii de conveniență, probabil că un număr mai mare de tragedii personale ar putea fi evitate.

   Înțeleg ce vrei să spui, un copil nu trebuie să crească fără părinți. Dar până unde și până când trebuie să se ascundă părinții pentru a-și proteja copiii? E o întrebare retorică nu aștept răspuns, pentru că cred că există limite pentru orice. Care e răul mai mare? Ce valori va avea un copil crescut în minciună. Trauma de a descoperi această minciună nu va fi mai mare decât trauma unui adevăr cu efect întârziat?

   Și dacă tot nu mă întreabă nimeni, mai cred că un copil nu ar trebui să se simtă rușinat că unul din părinții lui (sau poate chiar amândoi) sunt gay. La fel cum un părinte, fie el și gay, poate rămâne lângă copilul lui în multe alte feluri, fără ca asta să însemne minciună, reprimare, frustrare sau amputare a propriului suflet.

   Și mai sunt și altele de spus, dar mă opresc aici.

Comments are closed.