I’m coming out

Coming out. O adevarata provocare. I-am spus nepoatei mele. Mamei mele. Verisoarei mele, care i-a spus fiicei ei si mamei ei (matusii mele, sora maca’mi). I-am spus colegei mele de banca din liceu. I-am spus unei foste colege de servici. Sa-i spus colegei mele de birou? E greu sa spui, pentru ca, daca nu esti sigur pe tine, nu esti confortabil cu tine insuti, cu ceea ce esti si cu tot ce decurge din asta, nu poti sa ‘spui’.
Dupa ce ani de zile am negat sau m-am amagit cu gandul ca sunt bi, acceptarea faptului ca sunt gay a venit brusc intr-un fel, ca un fel de epifanie. Si ce e neobisnuit pentru mine, ca a venit cu o usurare foarte mare pentru mine. Parca toate lucrurile sunt acum asa cum ar fi trebuit sa fie, la locul lor. Si nu imi e rusine cu mine. Sau de mine. (bine, poate nu sunt prea fericit cu burta mea mare, si as vrea sa o ascund de multe ori, dar ce sa-i faci…). Sau de ceea ce sunt. Sau ca sunt gay.
DA! Nu imi e rusine ca sunt gay! Nu am motive sa-mi fie rusine.
Da, o sa-i ‘spun’ colegei mele de birou. Poate nu azi, dar sigur intr-una din zilele astea.