Dear Anonymous, se presupune ca toata lumea stie ca eu sunt gay pentru ca eu am ales sa fie asa. Fara sa fac ceva special pentru asta, mai devreme sau mai tarziu toti cei care ma cunosc, au sansa sa afle asta. Si nu sunt jenat daca tu sti ca eu sunt gay, chiar daca am fost colegi de servici. Sunt putine persoane carora le-am spus direct iar restul vor afla doar daca este nevoie sau de la altii. Celor cerora le-am spus eu asta sunt persoane apropiate cu care ma simt confortabil sa impart acest aspect al vietii mele. Fiecare isi face coming-outul in felul lui, iar asta e modul in care eu am ales sa il fac. In ceea ce il priveste pe fiul meu, faptul ca eu sunt gay nu ma impiedica sa fiu in continuare prezent in viata lui si sa particip la cresterea si educatia lui. Chiar daca sunt gay, cred ca sunt in stare sa il ajut sa porneasca in viata bine. Sunt multe oportunitati pe care le putem fructifica chair si in situatia mea. Stiu ca mai sunt si altii ca mine, care au facut aceeasi alegere ca si mine. Nu sunt singur.
Apoi, trebuie sa sti, daca ma cunosti destul, ca eu sunt exact opusul acestei situatii in care se gaseste fiul meu, iar prezenta tatalui meu in viata mea nu m-a ajutat foarte mult. De fapt lucrul de care imi este si mi-a fost in totdeauna teama, este cum voi interactiona cu fiul meu, ce-i voi spune si ce voi face, ca sa capete incredere in el, sa creasca echilibrat si sa fie echipat cu ceea ce este nevoie ca sa supravietuiasca pe propriile picioare in aceasta lume si in aceste vremuri. Eu am avut in start intarziat in viata si am pierdut cei mai frumosi ani si multe oportunitati din cauza ca nu am putut sa stau pe piciorele mele si am avut de luptat cu dependenta de tatal meu.
Adevarul m-a eliberat. Greu am ajuns aici si mai am inca multe de facut. Dar merita efortul.
Iti multumesc pentru comentariu.
