raspuns la mesaj FB de la X

sti, tocmai am descoperit ca eu de fapt mimez gandirea. si ma stradui sa accept sa sunt inteligent desi nu sunt inca convins de asta, cu toate testele de inteligenta pe care le-am facut in ultima vreme la ordinul psihologului meu. prin urmare nu sunt prieten cu gandirea. cred ca e doar o impresie ca sunt mai chill, mai mult pentru ca am decis sa te las in pace. ca dovada, iti raspund pe blog, unde nu citesti. de fapt imi raspund mine…

[edit 1] interesanta comparatie, numai ca nu se aplica si in cazul meu pentru ca, pe langa diferenta de varsta biologica, eu am, se pare, tot ce imi trebuie sa ca functionez normal doar ca nu o fac. apoi, vezi tu, ideea e sa interactionez in mod firesc nu deloc. si asta inseamna si sa nu prea interactionez cu cineva care nu isi doreste asta. mi-a luat ceva timp si a necesitat putin ajutor ca sa ma prind de asta.

[edit 2] am sa iti spun ca prietenia mea si dragostea mea pentru tine sunt definitive chiar daca eu nu sunt. si pot sa ma bucur de aceea ce imi oferi si sa te apreciez si fara ca sa existe reciprocitate. depinde de tine, si nu de mine, daca asta se poate schimba, adica daca imi vei oferi motive sa te admir sau motive sa te detest.

[edit 3] nu ma pot abtine: ce inteleg din ce imi spui e ca dragostea si prietenia ta depind de nevoile tale de afectiune si acceptare pentru ca tu nu te apreciezi si nu te iubesti pe tine si te dai oricui iti poate oferii mai mult. eu nu am ce sa iti ofer mai mult decat pe mine.

[edit 4] azi ai trecut cu masina prin fata mea. si cineva a citit postul asta si asa l-am recitit si eu si mi-am amintit de tine. mi-a trecut. esti atat de departe de mine acum. si am vrut sa scriu asta aici ca sa nu uit.